Lectia 10.1: Constrangeri – Not Null (fara valori Null)

Preambul

Atunci cand stabilim intr-un camp dintr-un tabel constrangerea Not Null, inseamna ca acel camp va fi obligatoriu de completat.

Nu se poate trece mai departe pana nu se completeaza datele din acel camp. Valoarea Null nu trebuie confundata cu valoarea 0; aceasta din urma este o valoare numerica, pe cand valoarea Null semnaleaza lipsa datelor dintr-un camp.

Pasul 0
Apasa butonul Descarca documentele ajutatoare din partea dreapta-sus si dezarhiveaza documentul ajutator.

Pasul 1
Executa un click pe butonul Design View (Modul de proiectare) (1).
Executa un click in campul indicat (2) pentru a-i putea modifica proprietatile.
Fiecare camp dintr-un tabel detine o proprietate numita Required (Obligatoriu).
Implicit, aceasta proprietate are valoarea No (Nu), ceea ce permite campurilor sa fie necompletate.
Executa un click in zona indicata din campul Required (Obligatoriu) (3).
Executa un click pe optiunea Yes (Da) (4).
Stabilind valoarea Yes (Da) pentru proprietatea Required (Obligatoriu) a campului Nume, acesta nu mai poate accepta valori Null, ceea ce este echivalent cu faptul ca acest camp nu poate fi necompletat; prin urmare, in cadrul acestui camp, va trebui sa introducem in mod obligatoriu date.
Executa un click pe butonul Save (Salvare) (5).

Pasul 2
Executa un click pe butonul Datasheet View (Vizualizare foaie de date) (1).
Acum, vom insera o noua inregistrare in tabel, care are campul Nume necompletat.
Executa un click in campul Prenume (2).
Executa un click in cadrul urmatoarei inregistrari (3).
Dat fiind faptul ca am setat ca in campul Nume sa se introduca obligatoriu informatii, Access ne afiseaza un mesaj in care ni se cere sa introducem datele necesare pentru a putea trece mai departe.
Pana cand nu vom introduce o valoare in acest camp, nu vom putea insera aceasta inregistrare in tabel.
Executa un click pe butonul OK (4).

Lectia 10.2: Constrangeri – Unique (Unicitate)

Preambul

Constrangerea Unique (Unicitate) se aplica unui camp dintr-un tabel. Campul ce are atribuita aceasta proprietate nu mai accepta valori duplicat.

Exemple de campuri in care putem stabili aceasta proprietate pot fi:

– adresa de E-mail;

– CNP.

Pentru exemplul nostru, vom atribui constrangerea Unique campului Cod_ISBN din tabelul Carti.

 Pasul 0
Apasa butonul Descarca documentele ajutatoare din partea dreapta-sus si dezarhiveaza documentul ajutator.

Pasul 1
Executa un click pe butonul Design View (Modul de proiectare) (1).
Executa un click in campul indicat (2) pentru a-i putea modifica proprietatile.
Proprietatea care ne permite stabilirea unicitatii datelor introduse se numeste Indexed (Indexat).
Pe langa acest fapt, intr-un camp indexat vom regasi mai rapid valorile specifice atunci cand efectuam o cautare.
Executa un click in zona indicata din cadrul proprietatii Indexed (Indexat) (3).
Executa un click pe optiunea Yes (No Duplicates) (Da (Fara duplicate)) (4).
Executa un click pe butonul Save (Salvare) (5).

Pasul 2
Executa un click pe butonul Datasheet View (Vizualizare foaie de date) (1).
Acum urmeaza sa introducem un cod care exista deja in tabel, pentru a testa proprietatea pe care am activat-o.
Executa un click in cadrul urmatoarei inregistrari (2).
In acest moment ne apare un mesaj de atentionare, in care ni se explica motivul pentru care nu putem introduce acea valoare si anume faptul ca va crea valori duplicat in cadrul indexului.
Pentru a putea insera aceasta inregistrare in cadrul tabelului va trebui sa modificam valoarea campului Cod_ISBN.
Executa un click pe butonul OK (3).

Lectia 10.3: Constrangeri – Check (Test de validare)

Preambul

Constrangerile de tip Check (Test de validare) ne permit sa adaugam o conditie logica pentru un camp dintr-un tabel.

Acest tip de constrangeri este asemanator cu instrumentul Data Validation din MS Excel. In urmatorul exemplu, vom stabili o conditie logica pentru campul StCv.

Vom dori sa inseram o conditie care sa nu permita unui utilizator sa insereze alte valori intr-un camp, in afara de cele propuse de noi.

Pasul 0
Apasa butonul Descarca documentele ajutatoare din partea dreapta-sus si dezarhiveaza documentul ajutator.

Pasul 1
Executa un click pe butonul Design View (Modul de proiectare) (1).
Executa un click in campul indicat (2) pentru a-i putea modifica proprietatile.
Executa un click in zona indicata din campul Validation Rule (Regula de validare) (3).
Sintaxa folosita este: IN (“c”;”v”;”d”).
Astfel, in cadrul coloanei StCv vom putea introduce doar una din cele trei valori specificate.
Executa un click pe butonul OK (4).
Executa un click pe butonul Save (Salvare) (5).

Pasul 2
Executa un click pe butonul Datasheet View (Vizualizare foaie de date) (1).
Acum vom testa regula creata.
Executa dublu click in campul indicat (2).
Executa un click in cadrul urmatoarei inregistrari (3).
In campul StCv am introdus o valoare (un text) care este diferita fata de cele specificate in regula creata anterior.
De indata ce am ales sa ne mutam pe alta inregistrare, va aparea un mesaj in care suntem atentionati ca valoarea introdusa nu este corespunzatoare.
Pana cand nu vom introduce una dintre valorile c, v sau d in campul StCv, nu vom putea insera noua inregistrare in cadrul tabelului.
Executa un click pe butonul OK (4).

Lectia 10.4: Constrangeri – Primary Key (Cheie primara)

Preambul

Este necesar ca fiecare tabel din baza de date sa aiba un camp sau un set de campuri care identifica in mod univoc fiecare inregistrare stocata in tabel. Acest camp sau set de campuri poarta denumirea Primary Key (Cheie primara).

Pentru orice valoare de cheie primara, in tabel nu exista decat o singura inregistrare care contine valoarea respectiva (sau, in cazul cand mai multe campuri formeaza cheia primara, o singura combinatie unica a valorilor din campurile respective).

Pot exista mai multe campuri in cadrul tabelului, fiecare dintre acestea putand fi desemnate chei primare. Intrucat in cadrul tabelului nu exista decat o singura cheie primara, campurile care pot fi desemnate chei primare, dar nu indeplinesc aceasta functie, se numesc chei candidat.

Tabelul principal care participa in relatiile pe care le configurati in fereastra Relationships trebuie sa aiba o cheie principala. Campurile (din cadrul tabelului cu care este relationat tabelul principal – ce contine cheia primara), corespunzatoare cheii primare din tabelul principal poarta denumirea de chei externe sau chei straine.

In mod implicit (incepand cu Access 2013), de fiecare data cand cream un tabel nou, avem inserata o coloana (ID) ce are deja o cheie primara.

Pasul 0
Apasa butonul Descarca documentele ajutatoare din partea dreapta-sus si dezarhiveaza documentul ajutator.

Pasul 1
In acest exemplu, vom incerca sa cream o relatie intre doua tabele de tip Parent si Child, tabele care nu au definita o cheie primara.
In mod normal, tabela de tip parinte trebuie sa aiba definita o cheie primara pentru a o putea relationa cu tabela copil.
Executa un click pe butonul Design View (Modul de proiectare) (1).
Tabelul, pe care l-am deschis in modul de proiectare, are o cheie primara atribuita coloanei ID_Site.
Aceasta cheie este unica si genereaza un ID unic pentru fiecare inregistrare din acea coloana.
Pentru a atribui o cheie primara unui camp (sau pentru a o elimina, in cazul in care a fost atribuita acelui camp), trebuie sa fim pozitionati pe campul respectiv si sa apasam butonul Primary Key (Cheie primara).
Fiind pozitionati in campul ID_Site, pentru a elimina cheia primara, executa un click pe butonul Primary Key (Cheie primara) (2).
Executa un click pe butonul Save (Salvare) (3).
Executa un click pe butonul Close (Inchidere) (4).

Pasul 2
Executa un click pe tab-ul DATABASE TOOLS (UNELTE PENTRU BAZA DE DATE) (1).
Executa un click pe butonul Relationships (Relatii) (2).
Executa dublu click pe tabelul indicat (3) pentru a-l adauga in cadrul instrumentului de creare relatii.
Executa dublu click pe tabelul indicat (4) pentru a-l adauga in cadrul instrumentului de creare relatii.
Executa un click pe butonul Close (Inchidere) (5) pentru a inchide caseta de dialog Show Table (Afisare tabel).

Pasul 3
Dupa cate se poate observa, nici tabelul parinte si nici tabelul copil nu are definita o cheie primara.
In acest moment, vom incerca sa cream o relatie intre ele.
Bifeaza optiunea Enforce Referential Integrity (Impune Integritatea Referentiala) (1).
Executa un click pe butonul Create (Creare) (2).
In acest moment suntem atentionati ca nu avem o cheie primara in tabelul parinte.